Util IP - Proprietatea industrială explicată #UtilIP

Deciziile OSIM privind înscrierea transmiterilor de drepturi în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de către persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.

Indicațiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrarea acestora la OSIM și pot fi utilizate numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicații au fost înregistrate.

Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv instituţiile, autorităţile şi organismele de drept public, poate solicita la OSIM înregistrarea unei mărci de certificare, cu condiţia ca persoanele respective să nu desfăşoare o activitate economică ce implică furnizarea de produse sau servicii de tipul celor certificate..

Asociaţiile de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi care, în conformitate cu legislaţia care li se aplică, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari de drepturi şi obligaţii, de a încheia contracte sau de a întocmi alte acte juridice şi de a sta în justiţie, precum şi persoanele juridice de drept public pot solicita la OSIM înregistrarea de mărci colective.

O cerere de anulare poate fi întemeiată pe unul sau mai multe drepturi anterioare, cu condiția ca toate drepturile invocate să aparțină aceluiași titular. Anularea înregistrării mărcii produce efecte retroactive, începând cu data depozitului reglementar al mărcii.

Titularul unei mărci poate renunța la drepturile asupra acesteia pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Renunțarea la marcă se declară în scris la OSIM de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta.

Titularul unei mărci poate autoriza terți să utilizeze marca în baza unui contract de licență. Licența poate fi acordată pentru întreg teritoriul României sau doar pentru o parte a acestuia și poate privi toate sau numai o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

Drepturile asupra unei mărci pot fi transmise prin cesiune, licență, fuziune, pe cale succesorală, în temeiul unei hotărâri judecătorești sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate.

Ai înregistrat marca la OSIM, EUIPO sau WIPO? Perfect. Dar trebuie să știi ceva esențial. Când se depune o marcă la înregistrare, instituția NU verifică anterioritatea mărcilor în sensul de a respinge automat o marcă similară sau identică doar pentru că tu exiști deja. Ele analizează condițiile legale, dar dacă apare o marcă identică sau asemănătoare cu a ta…  nu o resping din oficiu.

Contrafacerea reprezintă utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui semn protejat ca marcă, în activitatea comercială, cu încălcarea dreptului exclusiv conferit prin înregistrarea mărcii. Titularul mărcii are dreptul de a solicita instanței interzicerea unor asemenea fapte, prin formularea unei acțiuni în contrafacere.

Opoziția este actul de procedură prin care orice persoană interesată poate contesta înregistrarea unei mărci, invocând motive relative de refuz, în termen de două luni de la data publicării deciziei de admitere a cererii de înregistrare.

Procedura de examinare a unei cereri de marcă diferă în funcție de autoritatea competentă: la OSIM, examinarea poate dura până la 6 luni iar la EUIPO, examinarea poate dura aproximativ 2 luni, în cadrul procedurii Fast Track, cu condiția achitării corecte și integrale a taxelor legale.

Clasele NISA reprezintă un sistem internațional de clasificare a produselor și serviciilor pentru care se solicită protecția unei mărci. Acest sistem, stabilit prin Clasificarea de la Nisa, este utilizat pentru a organiza produsele și serviciile în clase numerotate, fiecare cerere de marcă indicând clasele corespunzătoare activității desfășurate.

Din punct de vedere juridic, mărcile pot fi de trei feluri: Marca individuală, care poate fi deținută de una sau mai multe persoane fizice sau juridice; Marca colectivă, care este deținută de o asociație și poate fi utilizată de membrii acesteia, în condițiile stabilite de titular; Marca de certificare, care indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii sub aspectul materialelor, modului de fabricare sau de prestare, calității, exactității ori al altor caracteristici, permițând distingerea acestora de produsele sau serviciile necertificate.

Motivele relative de refuz sunt acele situații în care o marcă poate fi refuzată la înregistrare sau poate fi anulată ulterior, deoarece intră în conflict cu drepturi anterioare aparținând unor terți. Spre deosebire de motivele absolute, acestea sunt analizate, de regulă, ca urmare a opozițiilor sau acțiunilor formulate de titularii drepturilor anterioare.

Nu. Nu orice semn poate fi înregistrat ca marcă. Chiar dacă o cerere este depusă, marca poate fi refuzată la înregistrare sau poate fi declarată nulă ulterior, atunci când există așa-numitele motive absolute de refuz, prevăzute de lege.

O marcă poate fi înregistrată de către orice Persoană fizică sau juridică, română sau străină,  cu domiciliul sau  sediul pe teritoriului României sau în afara acestuia.

Înregistrarea unei mărci este esențială pentru protejarea identității și a investiției tale, deoarece marca îți oferă dreptul exclusiv asupra semnelor distinctive utilizate în activitatea comercială. Marca îți permite să previi și să sancționezi folosirea neautorizată a unor semne identice sau similare și să eviți confuziile care pot genera pierderi financiare sau de imagine.

După ce ai înființat firma, cel mai important lucru este să alegi marca sub care intenționezi să vinzi produsele și serviciile tale, apoi să verifici dacă nu mai există pe piață o marcă identică sau similară pentru aceleași produse și servicii și să efectuezi demersurile pentru înregistrarea mărcii.